Multe dintre femei au observat faptul că secreția vaginală normală se modifică pe parcursul perioadei dintre menstruații. Este densă în cea mai mare parte a timpului, dar devine mai clară și fluidă pentru o perioadă scurtă în jurul ovulație. Aceste schimbari se datorează modificărilor hormonale care se desfășoară lunar în corpul femeii (ciclul hormonal). De aceea, nu apar la femeile care folosesc contraceptive orale, deoarece conținutul hormonal al contraceptivelor este constant și nu permite ovulația.
Secreția vaginală anormală se caracterizează printr-o schimbare de culoare, consistență, cantitate sau miros și poate să fie asociată cu simptome precum prurit (mâncărimi), durere și usturime la nivelul vulvei, dureri la urinat (disurie), durere pelvină în timpul sau după contact sexual.
Este important ca femeia să se adreseze medicului în asemenea situații, deoarece unele infecţii, dacă nu sunt tratate sau sunt tratate necorespunzător, pot evolua spre cronicizare, care poate avea multe consecințe nedorite:
- dezvoltarea infecţiilor recurente, frecvente, rezistente la tratament,
- răspândirea acestor infecții vaginale la organe din vecinătate, precum vezica urinară, cu apariția cistitei, sau ascensionarea în aparatul genital, la uter și trompe, determinând boala inflamatorie pelvină (anexite, metroanexite), produsă de chlamydii şi gonococci. Aceste infecţii cronice pot determina sechele la nivelul trompelor uterine care pot conduce la dureri cornice, infertilitate şi sarcini extrauterine;
- sifilis secundar şi terţiar,
- cancer genital sau anal (în unele infecţii cu papilomavirusuri (HPV).
- afecţiuni congenitale – prin contaminarea fătului în timpul sarcinii sau naşterii, complicații apărute în sarcină: feţi morţi, malformaţii congenitale, naşteri premature, ruperea prematură a membranelor.
Cauzele infecțiilor vaginale
Infecţiile genitale nu sunt neapărat transmise prin contact sexual. În funcție de originea lor, ele se împart în infecții endogene și exgene.
Infecţiile endogene sunt determinate de microorganisme din flora vaginală. Vaginul nu este un organ steril, iar prezența unor microbi poate fi exacerbată în unele situații, precum în cursul unor tratamente antibiotice.
Infecțiile exogene – cauzate in special de microorganisme cu transmitere sexuală. Există o mare diversitate a microbilor care pot fi transmiși prin contact sexual. Pot fi bacterii (Neisseria gonorrhoeae sau gonococul, care produce gonoreea, Chlamydia trachomatis, Treponema pallidum, responsabilă de apariția sifilisului), virusuri (Herpes simplex – tip 2, Papillomavirus), paraziți protozoare (Trichomonas vaginalis).
Transmitere sexuală nu înseamnă neapărat contact sexual. Tot sexual se pot transmite și prin contactul cu obiecte de lenjerie intima, prosoape, colac WC, apa infectată din piscine etc. Trichomonas, de exemplu, rezistă în apa clorinată din piscine sau jacuzzi.
Apariția infecțiilor este favorizată de mai mulți factori. Unii acționează local, vaginal, modificând mediul acestuia și mecanismele sale de apărare: după naștere sau avort, condiţii deficitare de igienă locală sau toaletă excesivă ori cu produse nepotrivite, traumatism sexual. Alți factori sunt generali: afecțiuni care scad imunitatea, diabet zaharat, tulburări endocrine, stresul, alăptarea, menopauza, contraceptivele și alăptarea. Acești factori dezechilibrează mediul vaginal prin modificarea pH-ului și distrugerea florei normale, de lactobacilli sau scad capacitatea de luptă a organismului cu infecțiile.
Secreţiile vaginale oferă indicii importante privind sănătatea aparatului genital feminin. Modificările de culoare, textură sau miros semnalează adesea infecţii sau boli ginecologice ce pot fi tratate cu succes, cu condiţia să fie descoperite la timp.
În acest scop, analiza secreţiei vaginale trebuie efectuate periodic, pentru a descoperi eventualele probleme de sănătate genitală în stadiu incipient.
Depistarea infecțiilor genitale
Recoltarea secreției vaginale se realizează în cabinetul de ginecologie, cu instrumentar adecvat, din vagin, de pe suprafața sau din interiorul colului.
Se recomandă ca femeia să nu aibă contact sexual, să nu efectueze irigaţii vaginale, tratamente vaginale și să nu introducă contraceptive vaginale cu 72 ore înaintea recoltării. În timpul manevrei este posibil ca pacienta să simtă un uşor disconfort sub formă de presiune.
Secreţiile recoltate sunt ulterior studiate în laborator, fie prin evaluarea microscopică a lamelor pe care sunt întinse secrețiile preparate, fie prin cultivarea acestora pe medii speciale, unde se urmărește dezvoltarea și înmulțirea microorganismelor existente, precum şi medicamentelor la care sunt sensibile.
În funcție de aspectul clinic și rezultatul evaluariilor de laborator, se va administra un tratament cât mai eficient. Deoarece infecţiile genitale sunt transmise sexual, iar unele pot evolua fără simptome, partenerii sexuali ai pacientelor diagnosticate trebuie şi ei trataţi chiar şi atunci când sunt asimptomatici.
