Ce este infertilitatea? Când ar trebui un cuplu să fie îngrijorat de neapariția unei sarcini?
Infertilitatea este definită ca fiind imposibilitatea concepției după un an de viață sexuală regulată și neprotejată.
Poate fi clasificată în infertilitate primară însemnând absența oricărei sarcini în viața femeii, și secundară, referindu-se la infertilitatea după obținerea unei sarcini anterior.
Este recomandat ca evaluarea fertilității cuplului să fie luată în considerare dacă după un an fără contracepţie şi cu contacte regulate, partenerii nu au reușit să obțină o sarcină spontan. Fac excepție de la regulă femeile cu probleme ginecologice cunoscute, sau vârstă peste 35 – 40 de ani.
O sarcină reușită necesită o secvență complexă de evenimente – ovulație, captarea ovulului de către trompă, fertilizarea (contopirea ovulului cu spermatozoidul), transportul oului rezultat prin trompă până la cavitatea uterină unde se implantează, dacă găseşte o mucoasă receptivă. În ceea ce privește fertilitatea masculină, este necesar ca spermatozoizii de număr și calitate corespunzătoare să fie depozitați în vagin la nivelul colului în perioada ovulației. Astfel, cunoscând aceste aspecte, schema de evaluare a cuplului infertil este organizată corespunzator, astfel încât să poată fi investigată această multitudine de aspecte. Vom expune pe scurt câteva principii importante, penru a înţelege mai uşor protocolul care trebuie respectat în asemenea situaţii. De multe ori, rezolvarea nu este rapidă şi necesită răbdare din partea cuplurilor, astfel încât etapele de investigaţie să se desfăşoare corect.
Partenerul trebuie implicat în bilanțul de investigații
Infertilitatea masculină. Având în vedere faptul că peste 25% dintre cauzele de infertilitate sunt atribuite partenerului masculin iar testarea fertilității acestuia este mult mai rapidă şi mai putin costisitoare decât testarea tuturor aspectelor feminine, în general, în absenţa unor cauze evidente, este recomandată de primă intenție efectuarea unei spermograme. Prin această investigaţie se evaluează volumul de spermă, numărul, mobilitatea și morfologia spermatozoizilor.
În prezența unei spermograme normale, clinicianul se poate concentra asupra unui algoritm de evaluare a femeii, unde investigaţiile sunt mai multe şi complexe.
Evaluarea fertilității la femeie
În evaluarea fertilității femeii se ține cont de caracteristicile femeii atunci când se stabilește un plan de investigații. Din acest motiv, pacienta este chestionată în cursul consultaţiei despre simptome, probleme sau disfuncţii ginecologice suferite anterior sau în prezent. Avem în vedere şi principalele cauze de infertilitate feminină, reprezentate de lipsa ovulaţiei, în 27% dintre cazurile de infertilitate, și afecţiunile trompelor uterine şi ale uterului, în 22%.
Lipsa ovulației, cea mai frecventă cauză de infertilitate, este pusă în evidenţă prin diverse teste de ovulație. Evaluarea ecografică a activităţii ovarului (monitorizarea ovulaţiei) are acurateţea cea mai mare în acest sens şi o recomandăm de primă intenţie, dar pot fi necesare şi alte teste pentru a completa tabloul funcţiei ovarelor, precum determinarile unor hormoni din sânge. Odată cu avansarea în vârstă, scade calitatea ovulelor rezultate la ovulaţie, astfel încât riscul de infertilitate, avort şi anomalii fetale creşte atunci când ovocitele restante sunt suboptimale pentru a contribui la obţinerea unei sarcini normale.
O altă cauză de infertilitate la femeie este afectarea trompelor uterine. Cel mai frecvent se întâmplă datorită unor sechele apărute după inflamaţii pelvine (anexite, metroanexite) repetate sau severe datorită endometriozei. Acestea produc obstrucția tubară, prin afectarea directă a sa, înfundare, aderențe în pelvis care cuprind trompele sau afectează comunicarea lor cu ovarele, sau alterarea mobilității și astfel a capacității de captare și transport a ovulului. Simptome precum durerea pelvină severă cronică sau la menstruaţie sugerează astfel de probleme. De asemenea sarcina ectopică tubară prezentă în antecedente, chiar dacă a fost tratată medicamentos, implică probabilitatea unei leziuni tubare semnificative iar aderențele postoperatorii sunt frecvente chiar după cea mai meticuloasă chirurgie pelvină. Testarea pentru permeabilitatea tubară poate fi efectuată prin histerosalpingografie (metoda radiologică), histerosonosalpingografie (metoda ecografică) sau prin proba de permeabilitate a trompelor efectuată în cursul unei intervenţii chirurgicale laparoscopice.
Anomaliile uterului reprezintă o altă cauză a infertilității de cauză feminină. Acestea pot fi congenitale sau dobândite. Cele congenitale sunt malformaţii ale cavităţii uterului, precum uterul septat, bicorn, unicorn sau didelf, care pot fi puse în evidenţă foarte sugestiv cu ajutorul ecografiei 3D ginecologice. În prezența unui sept intrauterin se indică secționarea chirurgicală prin histeroscopie. Cele dobândite includ polipi, fibroame, aderențe intrauterine / sinechii, adenomioză. În multe cazuri de acest fel pot fi efectuate intervenţii terapeutice cu ajutorul histeroscopiei.
Există cazuri de infertilitate care nu pot fi elucidate?
Trebuie reţinut că, deși testele moderne care caută cauzele infertilității au reusit să ofere informații relevante într-un procent din ce în ce mai mare de situaţii, totuşi în aproximativ 20% dintre cazurile de infertilitate de cuplu nu se pot stabili motivele pentru care cuplul nu poate obţine sarcina.
În aceste cazuri toate investigațiile prezintă date normale, dar cuplul nu reușește obținerea unei sarcini. În aceste situații, se apelează la ajutorul unor centre supraspecializate în acest domeniu și la tehnici de reproducere umană asistată: stimulare ovariană, inseminare intrauterină sau fertilizare in vitro.
