Examenul și cultura din secreţii vaginale și ale colului uterin

Home » Servicii medicale » Ginecologie » Examenul și cultura din secreţii vaginale și ale colului uterin

Flora normala a tractului genital feminin variaza in functie de pH-ul si concentratia de estrogeni a mucoasei, aflate in stransa corelatie cu varsta, astfel:
– prepubertar si postmenopauza flora este dominata de stafilococi si corinebacterii (aceeasi flora pe care o gasim pe piele);
– la femeile active sexual flora microbiana se modifica, fiind alcatuita din Enterobacteriaceae, streptococi, stafilococi, bacterii anaerobe (lactobacili, bacili anaerobi nesporulati, coci anaerobi). Lactobacilii reprezinta flora microbiana vaginala normala.

Clasificarea infectiilor de tract genital feminin

Infectiile genitale feminine reprezinta o cauza frecventa de consult ginecologic. Ele pot să apară ca:
• infectii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginala normala;
• infectii exogene, cauzate in special de microorganisme cu transmitere sexuala:
– bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis – serotipurile D-K, Treponema pallidum)
– virusuri (Herpes simplex – tip 2, Papillomavirus)
– paraziți (Trichomonas vaginalis).
O alta clasificare imparte infectiile de tract genital feminin in:
• infectii genitale joase – afecteaza vulva, vaginul si colul uterin – apar, de obicei, ca urmare a unui contact sexual infectant sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.
• infectii genitale inalte – intereseaza uterul, trompele uterine, ovarele – apar frecvent ca extindere a infectiilor genitale joase. Se considera ca microorganismele existente in vagin si cervix patrund in cavitatea uterina si pot ajunge prin cavittea uterine până la nivelul trompelor si al ovarelor.

Infectiile genitale joase

Infectiile vulvare se pot manifesta fie izolat, fie asociate cu acelea vaginale. Pot fi:
– infectii comune: foliculite, furuncule, piodermite;
– infectii specifice: Trichomonas, infectii micotice (Candida), lues, herpes, HPV (Papillomavirus, mai ales 6 si 11);

Bartholinita (inflamatia glandelor Bartholin, situate la jonctiunea dintre vulva si vagin), poate fi determinata de gonococ, chlamydia sau prin exacerbarea florei genitale locale. Blocarea canalului glandular prin procesul inflamator poate determina un abces al glandei din care se pot izola germeni aerobi si anaerobi.

Vaginita (descrisa de cele mai multe ori ca vulvovaginita) poate fi:
– specifica: produsa de fungi (Candida), Trichomonas vaginalis, Treponema pallidum, Papilomavirus;
– nespecifica: – produsa prin exacerbarea florei vaginale normale;
– produsa de corpi straini – in cazul prezentei de dispozitive contraceptive sau, la fetite, prin introducerea accidentala a corpilor straini in vagin.

Vaginoza – sindrom infectios neinflamator – consta in inlocuirea florei lactobacilare normale cu specii bacteriene anaerobe asociate cu Gardnerella vaginalis. Aceste specii bacteriene fac parte din flora normala a vaginului, dar in cazul vaginozelor multiplicarea lor este de pana la 1000 ori mai mare. Desi infectia evolueaza cu precadare in perioada de activitate sexuala, ea poate aparea si la adolescente si preadolescente.
Cervicita
Suprafața colului (exocolul) poate fi afectat de: infectii ce evolueaza ca cervico-vaginite (Trichompnas, Candida, HPV, Herpes)
Interiorul colului – canalul cervical (endocolul) poate fi sediul infectiilor cu:
-Gonococ – care poate evolua asimptomatic la aproximativ 30% dintre femeile infectate.
-Chlamydia, care poate sa nu determine vaginita.

Diagnosticul infectiilor genitale joase
Recoltarea produselor patologice se efectueaza in cabinetele de ginecologie, cu instrumentar adecvat, de obicei din fundul de sac vaginal posterior.
La fetite, recoltarea se va face de la nivelul orificiului de deschidere a vaginului.

Microorganismele izolate se identifica pana la nivel de specie si se efectueaza antibiograma si / sau antifungigrama în cazul prezenței acestora. Se urmareste, de asemenea, prezenta Streptococcus agalactiae la femeile gravide in ultimul trimestru de sarcina, deoarece acest microb poate determina infecții severe la nou-născut.

Infectiile genitale inalte

In functie de localizare:
– la nivelul mucoasei cavității uterine: endometrite;
– la nivelul anexelor: trompe și ovare: anexite
– daca inflamatia cuprinde uterul si anexele: metro-anexite.
Deoarece localizarea anatomica precisa a infectiei este greu de stabilit, se utilizeaza denumirea de boala inflamatorie pelvina.

Ca și factori de risc, infectia survine frecvent dupa nastere, avort (vaginoza fiind factor de risc) si dupa explorari sau interventii endouterine (histerosalpingografie, montare de sterilet).
Etiologia lor este variata, fiind implicate bacterii aerobe si anaerobe ce fac parte din flora endogena vaginala: Streptococ grup B, enterococi, Enterobacteriaceae, Gardnerella vaginalis, bacili Gram negativi anaerobi, Mycoplasma hominis, Clostridium perfringens (in avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc.

Diagnosticul infectiilor genitale inalte
Recoltarea produsului patologic se realizeaza prin instrumente sterile din cavitatea uterine, sau prin laparoscopie.
In boala inflamatorie pelvina la care se suspecteaza infectia cu Chlamydia se poate recurge la examen serologic.
Speciile bacteriene izolate se identifica pana la nivel de specie si se efectueaza antibiograma.

SPECIALITATI
SarcinaGinecologieInterventii ginecologiceScoala mamei
CONTACT
close slider