Avortul reprezintă terminarea spontană sau indusă a sarcinii înainte de atingerea viabilității fetale.
Avorturile sunt efectuate pentru variate indicații care presupun motive sociale, economice sau emoționale. Există două categorii de avort indus – avort terapeutic și avort voluntar, sau la cerere.
Indicații, condiții
Întreruperea sarcinii – medicamentos, instrumentar sau aspirativ – este legal permisă voluntar, sau la cerere înainte de 13 – 14 săptămâni gestaționale, adică în primul trimestru de sarcină. Probabilitatea de apariție a complicațiilor crește după primul trimestru și include perforația uterului cu instrumentele, leziuni importante ale colului uterin, hemoragie importantă, îndepartarea incompletă a fătului sau placentei și infecții postoperatorii. În prezent se efectuează în lume aproximativ 26-31 milioane de avorturi legale / an. În situațiile de avort este ilegal, complicațiile sunt frecvente iar rata mortalității mamei este crescută.
După finalul primului trimestru, întreruperea sarcinii este permisă doar în scop terapeutic. Adică în cazul descoperirii unor afecțiuni fetale, de obicei malformative care nu permit supraviețuirea după naștere, sau în cazul unor afecțiuni care pun viața mamei în pericol în prezența sarcinii, datorită suprasolicitării suplimentare a organismului (cardiace, respiratorii etc).
Întreruperea sarcinii în primul trimestru poate fi efectuată atât în regim de ambulatoriu cât și în regim de spitalizare. Întreruperea sarcinii după primul trimestru – avortul terapeutic – se realizează doar în spital, datorită potențialelor complicații.
Tehnici de întrerupere a sarcinii
Avorturile din primul sau al doilea trimestru pot fi efectuate fie medicamentos fie chirurgical.
Eficiența. Ambele metode au o rată de succes mare: 95% pentru metodele medicamentoase și 99% pentru cele chirurgicale. Cu terapia medicamentoasă se evită de obicei intervenția chirurgicală, la fel ca și nevoia de sedare. Totuși, procedura de avort medicamentos are o durată mai mare și un final imprevizibil.
Care metodă este de preferat?
Avortul medicamentos evită de obicei intervenția chirurgicală, precum și nevoia de anestezie. Totuși, procedura de avort medicamentos are o durată mai mare și un final imprevizibil. Dacă sarcina nu este în totalitate evacuată, poate fi necesar completarea sa printr-o tehnică chirurgicală.
Avortul chirurgical, aspirativ sau instrumentar este mai eficient cu privire la evacuarea completă, În plus, avortul se desfășoară rapid, iar pacienta nu trebuie să aștepte avortul acasă, precum după inducerea medicamentoasă. Totuși tehnica chirurgicală este o manevră invazivă și presupune dilatarea forțată, cu instrumente, a colului uterin. Astfel, crește probabilitatea apariției unor probleme uterine precum sinechiile sau incompetența colului uerin, care pot împiedica obținerea unei sarcini ulterioare (infertilitate) sau menținerea acesteia. De asemenea, metodele chirurgicale predispun la complicații în sarcinile ulterioare, precum avort, sarcină extrauterină, placenta previa, placenta hiperaderentă (accreta).
Astfel, tehnica medicamentoasă este mai potrivită pentru asigurarea viitorului fertil al femeii.
AVORTUL MEDICAMENTOS
Medicamentele utilizate pentru a induce avortul sunt reprezentate de mifepriston, un anti-progesteron administrat oral, în combinație cu misoprostol, o prostaglandină administrată oral, vaginal, sublingual sau rectal, în doză unică sau multiplă. Aceste medicamente determină detașarea sarcinii de uter, înmuierea și deschiderea colului uterin și induc contracții uterine care evacuează conținutul uterului – sarcina.
Efectele secundare pe care le pot induce medicamentele includ greață la 22-35% dintre femei, febră în 15%, diaree în 6-21,2% și vărsături în 7%.
Ce se întâmplă după administrarea pastilelor pentru avort?
Durerile sub formă de contracții uterine și sângerarea încep de obicei în câteva ore de la administrarea misoprostolului. Sângerarea poate continua până la trei săptămâni, iar sângerarea abundentă care necesită intervenție chirurgicală de urgență apare la 1% dintre femeile tratate. Se recomandă o reevaluare în absența sâgerării la 24 de ore de la inițierea tratamentului pentru a decide cu privire la ritmul de administrarea ulterioară. Femeile care sângerează mai mult de trei săptămâni ar trebui, de asemenea, să fie reevaluate clinic pentru a exclude persistența produselor de concepție dar și a sarcinii molare – o formă de sarcină patologică care asociază sângerări crescute și persistente.
Complicații și eșec al avortului medicamentos
Chiuretajul sau aspirația cavității uterine de urgență se impune în cazul femeilor la care apar sângerări excesive în timpul avortului, sunt instabile hemodinamic, sau cu suspiciune de boală trofoblastică gestațională – o formă de sarcină patologică care predispune la sângerări masive și care trebuie confirmată histologic, pentru monitorizare și tratament ulterior.
În cazurile în care managementul conservator a eșuat, adică sarcina sau fragmentele acesteia nu au fost expulzate, femeile stabile clinic pot alege între o nouă administrare de medicamente sau intervenția chirurgicală – aspirație sau chiuretaj, pentru a completa evacuarea uterului.
AVORTUL CHIRURGICAL
Intervenția chirurgicală se realizează prin chiuretaj sau aspirație, sub analgezie locală sau generală într-o sală specială de intervenții.
În cele mai multe cazuri, pregătirea preoperatorie a colului uterin determină o durată mai scurtă a procedurii și o scădere a intensității durerii. Întreruperea sarcinii se face prin dilatarea inițială a colului și apoi evacuarea conținutului uterin prin chiuretaj sau aspirație sau prin ambele metode. De obicei procedura necesită analgezie sau sedare.
Chiuretajul aspirativ presupune folosirea unei canule care este atașată la un aspirator medical care realizează presiune negativă – vacuum, care dezlipește de uter fragmentele de sarcină și le aspiră.
Chiuretajul instrumentar folosește chiureta, un instrument tăietor care raclează (taie) fragmentele de sarcină de pe peretele uterin și le evacuează prin colul uterin.
Complicații. Chiuretajul – medical, instrumentar sau aspirativ – este recomandat înainte de 14 săptămâni gestaționale. Probabilitatea de apariție a complicațiilor crește după primul trimestru și include perforație uterină, lacerație cervicală, hemoragie, îndepartarea incompletă a fătului sau placentei și infecții postoperatorii. Perforațiile uterine sunt totuși rare dacă instrumentele sunt manevrate cu blândețe.
La ce să vă așteptați în perioada de recuperare?
Perioadele menstruale normale se reiau, de obicei, într-o lună sau două după avort. Reluarea activității sexuale este permisă odată ce sângerarea s-a oprit. De asemenea este permisă obținerea unei sarcini fără a fi necesară o perioadă de pauză după avort. Deoarece majoritatea avorturilor sunt cauzate de anomalii cromozomiale sporadice, nerepetitive, femeile nu trebuie să fie investigate de rutină pentru cauze de avort mai puțin frecvente, decât dacă prezintă avorturi recurente (2-3 consecutive).
