Perioada care survine imediat nașterii este o perioadă plină de provocări pe multiple planuri pentru mamă și familie și cu cât sunt mai pregătiți pentru ceea ce urmează, cu atât crește posibilitatea de a face această tranziție mai ușoară.
În cadrul clinicii puteți beneficia de oportunitatea unor ședințe de psihoterapie pentru a depăși probleme care apar destul de frecvent după naștere, asupra cărora vă informăm pe scurt în cele ce urmează.
Ce este depresia post-partum?
Una dintre aceste provocări o constituie simptomele care se pot instala cu o amplitudine variabilă (insomnie, iritabilitate, crize de plâns, sentimente de copleșire, labilitate afectivă) – cunoscute și sub denumirea de ”baby blues”. Acestea sunt frecvent întâlnite în primele zile după naștere (la mai mult de jumătate dintre femei), atingând un maxim în ziua a patra și se remit treptat în următoarele două săptămâni după naștere, când modificările hormonale încep să se stabilizeze. Simptomatologia depresivă rămâne ulterior de cele mai multe ori redusă, nesemnificativă, dar este necesar să fie monitorizată pentru a se observa și interveni prompt în cazul în care revine la un nivel alarmant.
Ajutând mai mult proaspăta mamă să treacă peste anxietățile inerente acestei perioade, printr-un puternic sprijin afectiv, moral şi chiar material al întregii familii, dar mai ales al partenerului de viață, simptomatologia depresiei post-partum se poate remite foarte rapid.
Care sunt cauzele?
Deși de cele mai multe ori, simptomele cauzate de variațiile hormonale se remit după două săptămâni, depresia post-partum (DPP) este o realitate și o afecțiune frecvent întâlnită în clinică.
Aproximativ una din opt femei dezvoltă depresie post-partum de lungă durată în săptămânile și lunile de după naștere. Modificarea situației hormonale imediat după naștere sau avort, precum și durerea experimentată la avortul spontan sau indus sau la nașterea normală sau mai ales a unui făt mort pot declanșa, de asemenea, depresie post-partum. Deși este descrisă și la bărbați, această patologie are un impact mult mai important la femei.
Modificările hormonale specifice acestei perioade pot determina depresie mai ales când se asociază cu alți factori de risc: existența unor episoade depresive anterioare, antecedente de depresie în familie, mame care NU alăptează, fumătoare, statut socio-economic precar, sarcină nedorită/neplanificată, absența sprijinului partenerului, al prietenilor și al familiei sau un stres excesiv resimțit după naștere.
Cum să recunoașteți această problemă?
Simptomele în cazurile de depresie post-partum cu intensitate mică sunt similare celor de ”baby blues”, dar sunt prezente mai mult timp (peste două săptămâni). În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naștere și sunt identice cu cele ale unei depresii severe: tristețe, pierderea interesului, dificultăți de concentrare, agitație sau lentoare psihomotorie, senzație de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului, ale somnului, scăderea libidoului, gânduri de suicid, sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil, anxietate excesivă în legătură cu starea lui de sănătate, sentimente ambivalente sau negative față de sugar. Unele femei cu depresie post-partum au temeri că își vor răni bebelușul. Acestea însă nu trebuie confundate cu dorința de a-i face rău copilului!
Unele studii ajung la concluzia că DPP nu este o tulburare psihică propriu-zisă, ci este o urmare a unor condiții de nesecurizare materială şi afectivă a mamei.
Consecințe
DPP face dificilă ducerea la îndeplinire a îndatoririlor materne, afectând îngrijirea copilului, formarea atașamentului față de acesta și perturbând viața de cuplu. Bebelușii mamelor depresive tind să fie mai puțin atașați de mamele lor și să fie mai lenți în dezvoltarea limbajului, a comportamentelor specifice vârstei și în dezvoltarea cognitivă.
Ce puteți face?
Instituirea promptă a tratamentului este importantă atât pentru mamă cât și pentru copil și familie. Intervenit cât mai devreme, recuperarea are șanse să se realizeze cât mai repede, dezvoltarea copilului fiind mai puțin afectată de afecțiunea mamei.
Studiile au demonstrat că medicația antidepresivă și psihoterapia cognitiv-comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei, consilierea și terapia suportivă fiind considerate tratament de primă intenție pentru depresia post-partum de intensitate mică și moderată. Alăptarea oferă multiple beneficii atât pentru copil cât și pentru mamă, de aceea era imperios necesar să se identifice antidepresive sigure în timpul alăptării. Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia post-partum.
De aceea, apare necesitatea diagnosticării timpurii a acestei afecțiuni, cu repercusiuni atât în ceea ce privește evoluția şi prognosticul mamei, cât şi asupra capacității sale de a-şi îngriji copilul, fiind cunoscut că primele luni din viața unui om sunt deosebit de importante pentru evoluția lui ulterioară.
