Consultatia ginecologica

În cele ce urmează, vom detalia modul în care se efectuează o consultaţie ginecologică, rezultatele aşteptate şi condiţiile optime care ar tebui îndeplinite.

În ce constă consultația ginecologică?
O primă etapă a consultației constă într-o discuție preliminară, denumită îmn termeni medicali anamneză, în cursul căreia se obțin date generale despre pacientă, antecedentele medicale, ginecologice și obstetricale ale acesteia, precum și motivele adresării către ginecolog. Aceste date pot orienta medicul asupra unor afecțiuni medicale, care trebuie investigate mai detaliat.

Examenul clinic ginecologic propriu-zis constă în general în următoarea succesiune de manevre.

Examenul ginecologic propriu-zis, la care pacienta este plasată în poziţia ginecologică pe o canapea special concepută pentru o astfel de examinare. Organele genitale externe sunt primele examinate, prin evaluarea vizuală a vulvei și perineului. Se palpează orice formaţiune suspectă, iar secreţiile depistate sunt recoltate penru examinare suplimentară. Inspecția vaginului si a colului uterin pentru depistarea unor anomalii sau leziuni ale acestora se efectueaza cu ajutoul valvelor sau speculului vaginal. Deasemenea, se poate depista prezenţa sângelui sau a unor secreții care trebuie studiate suplimentar, bacteriologic și / sau citologic.

Cu ocazia examinării colului uterin se poate recolta secreție de la nivelul colului și vaginului pentru examenul citotumoral Babeş-Papanicolaou. Acest test are rolul de a depista prezența unor eventuale anomalii celulare existente în leziunile precanceroase şi cancerul de col uterin, vagin şi endometru. Aceste leziuni pot sa nu fie vizibile datorita dimensiunilor foarte reduse sau localizării în afara ariei colului care se poate inspecta în mod obișnuit. Dacă se suspicionează un proces neoplazic la examenul clinic, este indicat un protocol suplimentar de investigare și efectuarea biopsiei.

Secreția cervico-vaginală se mai poate recolta și în situația în care se suspectează prezența unei infecții vaginale (vaginită sau vaginoză), a colului uterin (cervicită sau colpită), uterine (endometrită) sau ale anexelor uterine (anexite). În asemenea situații, frecvent secreția vaginală este abundentă sau urât mirositoare. Examenul microbiologic este folosit în asemenea situații pentru a identifica prezența germenilor, iar antibiograma sau antifungigrama oferă soluțiile terapeutice optime.

Tuşeul vaginal combinat cu palpeul abdominal. Organele pelviene – uterul și anexele uterine (trompe, ovare) pot fi studiate prin această palpare bimanuală. Se cercetează poziţia, forma, mărimea, consistenţa şi în mod special sensibilitatea sau durerea locală. În acest mod pot fi detectate formatiuni tumorale (ex. fibroame, chisturi) sau inflamații (ex. anexite, metroanexite). Totuși, detalii superioare cu privire la structura acestora și chiar aspecte funcționale sunt obținute cu ajutorul ecografiei transvginale.

Tușeul rectal: În anumite situații medicul poate considera necesară efectuarea unui tușeu rectal, cu informarea prealabilă a pacientei și cu acordul acesteia.

Când trebuie efectuată consultația ginecologică?
Consultația ginecologică se recomanda a fi efectuată:

• anual – de rutină,
• când femeia devine gravidă și
• atunci când apar simptome precum secreții vaginale anormale, dureri pelvine, sângerări vaginale anormale.

Consultația ar trebui programată în zilele de după menstruație, atunci când informațiile oferite de această investigație sunt optime.

Trebuie să existe o pregătire înaintea consultației?
Cu minim 48 ore înaintea consultației, trebuie evitate: toaleta internă vaginală, contactul sexual sau folosirea de contracepție vaginală, ovule sau alt tip de medicație vaginală.

Este suficientă evaluarea clinică? Rolul ecografiei
Consultația este de obicei acompaniată și de o evaluare ecografică a aparatului genital, care poate semnala prezența unor probleme ale organelor genitale interne (precum chisturi sau tumori ovariene, fibroame sau polipi ai uterului etc).

De asemenea, ecografia ginecologică oferă date cu privire la buna funcționare a organelor genitale interne la femeia de vârstă fertilă, în sensul că în fiecare perioadă a ciclului menstrual există anumite caracteristici funcționale ale ovarului și uterului care ne orientează asupra statusului hormonal și fertil al femeii.